Vă rog să găsiți o greșeală, dacă este cazul, pentru a nu fi necesar să creez acest motor.
Hai să mergem!
1. Ca bază, avem forța centrifugă, precum și un alt fenomen interesant - relația de viteză și masă.
Imaginează-ți că stai pe un stand rotativ și învârtiți la o anumită viteză. Ai bile de oțel în mâini și le ții lângă piept. De îndată ce vă întindeți brațele în direcții diferite, veți începe să învârtiți mai încet, din moment ce „masa” a crescut, la figurat vorbind.
Dacă reduci din nou bilele la piept, viteza de rotație va fi aceeași.
Deci, indiferent de modul în care aruncați mingi și cât de repede rotiți, energia cinetică nu se schimbă.
2. Imaginează-ți acum o axă verticală pe care sunt fixate două pârghii de aceeași lungime într-un unghi. Pârghiile sunt coborâte într-un anumit unghi și greutățile sunt instalate la capetele lor. Odată ce dezlegați acest design, pârghiile vor crește la nivelul punctelor de atașare din cauza forței centrifuge.
Și atunci începe distracția. Se va schimba energia cinetică a întregului corp dacă pârghiile cu greutăți în sine se ridică? Cred că nu.
În acest sens, avem o gaură în legea conservării energiei, și anume, energia nu este luată de nicăieri. Învârtim axa cu pârghii la o anumită viteză și cheltuim o anumită cantitate de energie cinetică, de exemplu, E1. Apoi oprim blocajele manetei, sunt aliniate de-a lungul liniei de fixare și designul încetinește, dar energia cinetică nu se schimbă, o putem elimina în același echivalent, să numim această energie E2.
Drept urmare, E1 = E2, adică energia investită și împușcarea sunt aceleași (fără a ține cont de forța de frecare și alte crapuri). Și obținem și energie gratuită, sub formă de greutăți ridicate, eliberăm clemele de greutate, ele scad și se formează energia E3, care depășește eficiența pentru 100%.
Unde greșesc?